Creativitatea umană și inteligența artificială: cui îi aparține viitorul creației?

Speakerii invitații au fost designerul Vlad Sulea, dr. Mara Rațiu, conferențiar universitar la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, prof. dr. Lehel Csató, profesor la Facultatea de Matematică și Informatică a Universității Babeș–Bolyai și Magor Örs Köllő, software developer și alumn MCC. În cadrul evenimentului a fost prezentat și un mesaj video transmis de Anouk Wipprecht, designer și inginer din Țările de Jos.

Utilizarea inteligenței artificiale în proiectele creative are numeroase avantaje, dar și dezavantaje. Invitații au precizat că toți folosesc diferite programe de IA, însă modalitățile de utilizare și motivațiile din spatele acestora diferă. Anouk Wipprecht a vorbit despre felul în care aplică aceste noi tehnologii în procesul de proiectare a hainelor sale, astfel încât rezultatul final să fie, în sine, inovator. În lucrările sale, ea se orientează spre noi direcții estetice, explorează interacțiunile dintre haină, purtător și mediul înconjurător și exprimă emoții prin intermediul materialului. Pentru ea, scopul nu este doar crearea unui articol vestimentar tradițional, ci a unor piese care se pot mișca, pot reacționa sau chiar se pot juca cu lumina.

Vlad Sulea a evidențiat, ca aspect pozitiv, faptul că inteligența artificială îi poate elibera pe creatori de sarcinile manuale și repetitive, lăsându-le astfel mai mult timp pentru munca creativă.

Pot modelele de inteligență artificială să fie creative asemenea oamenilor? Mara Rațiu și Vlad Sulea au definit creativitatea drept o trăsătură codificată antropologic în noi. Lucrurile pe care le vedem, le auzim și le experimentăm de-a lungul vieții, precum și modul în care le percepem, le procesăm și le reinterpretăm, contribuie la ceea ce numim creativitate. Mediul, educația și formarea joacă, de asemenea, un rol important în acest proces.

Deși toate aceste informații pot fi introduse în sistemele de inteligență artificială, datele nu sunt infinite și nu sunt întotdeauna suficient de nuanțate. Tocmai de aceea, după cum a formulat Anouk Wipprecht, se poate ajunge la un fel de „masă omogenă maro” dacă toată lumea folosește aceleași platforme. Ceea ce IA poate imita deocamdată mai greu sunt greșelile noastre. În multe cazuri, cele mai bune idei se nasc tocmai din ceea ce la început greșim, apoi reluăm de la capăt.

Potrivit lui Lehel Csató, inteligența artificială nu este capabilă, de una singură, să se desprindă de această „masă maro”: sistemele au nevoie de informațiile noi pe care noi le introducem pentru a se putea reinterpreta. În opinia sa, oamenii sunt magici pentru că pot folosi inteligența artificială, însă inversul nu este valabil.

Vlad Sulea a susținut că operele artistice sunt adesea considerate creative sau valoroase prin prisma contextului din spatele lor. „Tablourile lui Picasso nu sunt nici atât de bune, nici atât de interesante precum viața pictorului însuși”, a afirmat acesta. El a adăugat că scandalurile, cercul de cunoștințe și cultul personalității construit în jurul artistului au contribuit la transformarea lucrărilor sale în ceva cu adevărat special.

Magor Örs Köllő și-a exprimat și temerea că, în timp, IA ar putea învăța modul nostru imperfect de gândire și trăsăturile noastre individuale, apoi ar putea începe să le reproducă. În acest caz, apare întrebarea: cui îi aparțin drepturile de autor? Deși în prezent sunt în curs de elaborare legi menite să răspundă acestei probleme, experții invitați au fost de acord că dreptul aparține omului. De exemplu, dacă un producător are un concept muzical pe care îl realizează cu ajutorul IA, piesa rezultată poate fi considerată creația producătorului. Cu toate acestea, invitații nu au încurajat o astfel de abordare creativă: „dacă ceva poate fi realizat de oricine, își pierde valoarea într-un timp foarte scurt”, s-a afirmat în cadrul discuției.

Magor Örs Köllő a vorbit și despre temerile tinerei generații legate de inteligența artificială. Mulți au studiat ani la rând o profesie, iar acum pot avea impresia că tehnologia le amenință viitorul. Mara Rațiu a subliniat că îndoiala și frica au fost întotdeauna primele reacții în fața noilor tehnologii, iar tinerețea a fost, pentru fiecare generație, o perioadă a incertitudinii. Ea a oferit ca exemplu inventarea aparatului foto: după apariția acestuia, mulți au crezut că pictura va dispărea, însă, în realitate, aceasta doar s-a transformat și s-a îndreptat spre forme mai abstracte. „Omul găsește întotdeauna o modalitate de a prelucra ceea ce tehnologia a inventat”, a explicat ea.

Potrivit lui Vlad Sulea, societatea noastră de consum extrem se manifestă astăzi nu doar în domeniul hainelor și al alimentelor, ci și în consumul de informație. „Inteligența artificială este consumerism pentru creierul nostru”, a spus el. „Avem impresia că suntem sătui, dar, de fapt, ea este cea care ne consumă.”

În cadrul discuției a fost ridicată și problema conștiinței. Cum putem privi de sus inteligența artificială, dacă anumite mecanisme ale funcționării sale seamănă atât de mult cu noi? La urma urmei, dacă înțelegem conștiința ca rezultat al gândurilor noastre recurente și al valorilor culturale, atunci aceste experiențe au fost deja introduse în diferite programe de IA. Potrivit Marei Rațiu, însă, conștiința noastră nu este doar o colecție de referințe. Referințelor din mintea noastră le putem oferi direcție, sens și valoare, în timp ce IA nu poate decât să le copieze de la noi.

Participanții au oferit și câteva sfaturi practice pentru depășirea anxietății legate de inteligența artificială. Lehel Csató a sugerat ca, în loc să ne temem că ratăm ceva, să ne bucurăm mai degrabă că nu ajunge la noi fiecare postare de pe rețelele sociale sau fiecare știre. El a adăugat că IA poate fi un instrument util în sprijinirea creativității, dar nu trebuie să înlocuiască gândirea de zi cu zi. Magor Örs Köllő a formulat o idee asemănătoare: să nu permitem inteligenței artificiale să ne consume și să încercăm chiar să consumăm mai puțin și mai conștient în viața de zi cu zi.